luni, 29 decembrie 2014

Ură în paradis .


Înainte de a citi, dă play la piesa asta  : https://www.youtube.com/watch?v=CQ5k-yE6-bY
  De la "feblețea mea" am trecut la "draga mea străină" . Nu mi-aș fi imaginat vreodată să zic așa,însă asta am devenit eu.Și tu la fel , "dragul meu străin ."Vroiam să zic că îmi doresc să vorbesc cu tine,să îți fi scris ție , nu nenorocitului ăsta de blog unde îmi aștern gândurile.
Poate totul ar fi fost diferit . Serios . Și poate ... Și totuși dacă ... Mereu a fost așa ...Toate frustrările , dezamăgirile le-am aruncat asupra mea.
"Nu scrie"  , " nu răspunde" a fost egal tot timpul cu " poate doarme"  , " poate e ocupat"  , " poate nu vede ". M-am săturat de blestematul ăsta de  "poate " . Am pierdut multe din cauza lui.
   Fii serioasă , dacă te vroia ,demult te căuta.Poate mai și vorbiți.Dar nu ca altădată. Vă felicitați doar la Crăciun sau de 14 Februarie ca să vă arătați că încă nu va-ți uitat ,că  vă gândiți încă unul la altul...Asta se întâmplă pentru că sunteți niște egoiști. Te întrebi de ce ??? DA !
  Îți zic că așa e ...Niște egoiști și lași pe deasupra,pentru că încă nu sunteți gata să renunțați la viața socială a unuia dintre voi ca să fiți împreună.Sau acolo,sau aici. Dar împreună ,mai accentuez o dată. Încă nu va-ți învățat niciunul că nu contează unde te afli , ci contează pe cine ai alături. Nu ! Aveți complexe, tu trebuie să îți termini școala ca să nu te vorbească în primul rând lumea , și apoi o carieră . Contează .
El... el știe ce vrea...Poate.
Nu pot să zic nimic.Nu mă cunosc pe mine,dar încă pe un străin.Uite cum îmi pierd acum timpul scriind lucruri pe care tu nu ai să le vezi niciodată. Ți le-aș scrie într-un mesaj ,dar oare l-ai citi până la sfârșit măcar ? Nu știu ...
Cert e că un lucru îl cunosc- ai prea mult orgoliu și ești un pic cam nepăsător ca să faci tu din nou primul pas . Și eu la fel . Ce rost ar avea ? S-ar merita să mă calc din nou în picioare ? Categoric NU , zic acum ,dar la primul sunet de telefon sau mesaj al tău ași vorbi de parcă totul ar fi ca înainte și nimic nu s-ar fi întâmplat , dar ,  sărmanii  obraji , iar ar fi  inundați de lacrimi amare. Ca sufletul meu. Iar uit de tot și visez  la iubirea aia de-o vară.
Și totuși,de ce mă roade așa de mult să îți scriu ?De ce tocmai ție ? La dracu .
  Vreau să aflu ceva nou despre tine...Vreau să stăm într-o noapte și să vorbim despre tot, așa ca înainte...n-am vorbit de ceva timp,așa că nu mai știu cum stau lucrurile.Nu mai știu nimic de tine.Poate ești îndragostit din nou...sau poate că nu vreau să mă mai gândesc pur și simplu...





Străine,vreau să o luăm de la capăt,să te descoper din nou,ca și cum abia ne-am cunoscut.Da Da ! Pentru asta mi-ar trebui un bilet de avion ca în 2015 să te am aproape...
  Cine mă înțelege ,oare ???
Nimeni , nici măcar eu,poate doar paharul ăsta de vin care e lângă mine...










joi, 25 decembrie 2014

Timpul trece, tu nu-mi treci ...

       De când ne-am luat "la revedere" , te-am închis bine într-o cutie și am sigilat-o. Am înghesuit acolo și amintirile noatre, pot să le număr pe degete, dealtfel, la cât de puține au fost... Același mers prin ploaie , cafeluța la miez de noapte , piesa preferată ce răsună de luni bune și altele. De neuitat. Într-adevăr . Am mai închis și acele zâmbete finuțe , miile de conversații până la ore târzii , mai bine zis până dimineața ... Am pus un lacăt mare , am rostit un "Dumnezeu cu milă " și mi-am văzut mai departe de viața mea ...Nu am plâns niciodată, și atunci pentru câteva minute.Sufletul își cere ce este  a lui . Nu știu dacă am făcut-o pentru că eram copleșită de durere sau pentru că eram ușurată că nu mai trebuia să te port în spate .  Nu am căutat nici o explicație , și nici nu am pus întrebări . Pur si simplu am decis să dispar din peisaj, să mă îndepărtez fără să mă mai împotrivesc.În ziua următoare , simțeam că vin de la o înmormântare. Nu știam dacă te-am îngropat pe tine, sau pe mine ...
Dar ceva știam că a murit...                                               Visele nu m-au lăsat să te uit. Îmi apăreai în ele ori de câte ori tindeam să te uit . Au ținut să-mi amintească de tine în cel mai straniu mod ...Le-am luat și pe ele și le-am îndesat într-o altă cutie a uitării ." Nu și de data asta " le-am spus un pic revoltată . Și iată că merg mai departe ...E mai simplu să mă gândesc că totul a fost un vis . Că tu  nu exiști  , de fapt , în realitate , că realitatea este doar ceea ce sunt acum și ce văd . Iar tu nu ești în ea...Știu, e prostește să mă conving că ești ireal . Oare ???
De când ne-am luat " la revedere " , am râs de multe ori . Dar niciodată ca înainte .Acum am râsul unui om matur ,pe care viața îl forțează să accepte lucrurile așa cum vin . Am vorbit de multe ori,dar niciodată cu fluturi în stomac .   Abia acum , în această seară de Crăciun , am realizat că noi ne-am luat " la revedere " și nu " adio " . Iar la revedere înseamnă că există o dată viitoare .  #G

duminică, 26 octombrie 2014

Gânduri ascunse

” Uneori, ne putem îndrăgosti chiar și de oamenii pe care nu i-am întâlnit niciodată,pentru că, de fapt , iubim idealul zămislit de mintea noastră, o idee , un nume , o fantezie creionată din câteva cuvinte , din tăcere și așteptare ... ”
                           Nicolae Cornescian

Se spune că te îndrăgostești de mai multe ori , în fiecare etapă a vieții, dar jumătatea e doar una și atunci când o găsești uiți cam de toate planurile tale , uiți și de tine la un moment dat gândind că ăsta îți e destinul , că trăiești prin nuștiu ce film , vezi paharul plin chiar și atunci când este gol. Totul se schimbă în viața ta, doar lumea rămâne la fel , ai două bilete dar un singur drum... Inima nu are nimic în comun lucrurile practice , în acel moment ea este în vacanță .
Ești în stare să accepți toate defectele care poate cândva nu îți plăceau la altcineva și vorbesc aici din propria experiență . E genul de persoană care aprinde aripile fluturilor doar pentru a-i privi cum ard și mor în timp ce zboară.


El  este  bărbatul pe care nu-l pot înțelege nici cu 20 de dicționare în brațe , împreună cu care am ajuns să nu am nimic în comun , dar , fără de care nu pot trăi . E bărbatul imposibil ,așa cum și eu sunt femeia imposibilă .
Încerc să mă vindec , caut în timp un doctor , mă prefac că îmi e bine, dar de fapt totul e ascuns sub  o mască venețiană . 
Nici rolul nu-l joc prea bine , se vede pe mine .
     Să nu uiți niciodată că eu mereu voi fi cu tine , încearcă să îmi simți prezența când ești trist și  supărat... Mereu voi fi acolo pentru tine , oriunde mă vei căuta , mă vei găsi ... Eu sunt aici ... eu sunt acolo...

    Eu sunt în tine și tu ești în mine ,fie doar o mică părticică , o       singură celulă , dar tot sunt parte din tine și tu ești parte din mine.
  

Caută-mă când îți este dor și dacă simți un semn să știi că am venit să te însoțesc , să te mângâi pe păr , să îți zâmbesc ...







Dragostea nu se măsoară. Tot ce e frumos durează prea puțin. De lupta cu timpul nu putem fugi, iară moartea și plictiseala nu bat la ușă , ci doar intră peste tine , așa că chill lume , viața e scurtă , n-avem timp de regrete ... Iubiți cât mai  mult și sincer ...

luni, 20 octombrie 2014


O vorbă înțeleaptă spune că : ” În spatele fiecărui bărbat de succes 
stă o femeie puternică ”. Dar oare câți dintre ei recunosc acest lucru și cum arată de fapt ea ?
  Cu puțin timp în urmă vorbeam despre asta cu o prietenă foarte bună.
Miez de noapte,lună plină și câteva străzi singuratice. Atmosfera perfectă pentru discuții interminabile despre cum ar trebui să fie o femeie de succes și în ce parametri ne încadrăm noi.
   Spre deosebire de multe altele,o femeie puternică nu doar că știe ce vrea ,dar își folosește toate forțele și mijloacele ca să poată ajunge unde și-a propus. Ea știe ce-i place să facă, ce vrea și unde vrea să ajungă,așa că nu îi este greu să ia singură decizii fiind o ființă sigură pe sine.

Femeia puternică are niște emoții bine stabilizate,ea nu își permite să treacă de la o stare la alta fără ca să își controleze minuțios gesturile și acțiunile făcute. E precum un robot, programat de un tocilar ca să  facă totul perfect. Ea știe că are mai multe defecte decât valori, le cunoaște și nu încearcă să le acopere , fiind conștientă că aceste defecte îi conturează personalitatea bine formată  .O femeie puternică este ca o floare de primăvară, chiar dacă zăpada o învăluie ea nu se va da bătută niciodată, încercând să ajungă la soare ! Ea nu poate fi intimidată și rare sunt persoanele care au darul să o vrăjească sau să o cumpere  cu vorbe dulci și lipsite de valoare.
Nu depinde de altcineva, nici măcar de ”iubitul” ei oricât de greu i-ar fi să ascundă acest lucru.
Acest tip de femeie ”gheață ” cum ar zice alții , vrea un bărbat răbdător alături,care să o înțeleagă , dar, totodată tânjește după unul care să nu-i împărtășească ideile, să fie în contrazicere cu ea tot timpul. 
Probabil, scopul ar fi acela de a-l ”îmblânzi”.Viața trăită la limită, lângă un băiat rău,pare mult mai interesantă decât una ceva mai liniștită,în compania unuia bun, care îi acordă toată atenția.Însă , la un moment dat, când își va dori o familie , va căuta o persoană protectoare și cu instinct patern. Dumnezeu a creat femeia dar nu o înțelege nimeni .


     P.S
Articol dedicat unei ființe minunate ce mă  ajută să respir zi de zi .
Mulțumesc , Tincuța - Felicia Macari !