Am investit moral într-un nemernic. -Nemernic ? Deci n-ai pe cine plânge.

Am investit moral într-un nemernic.
-Nemernic ? Deci , n-ai pe cine plânge .
Ei bine , prietenul meu, despre tine vorbesc și ai fi cam fraier dacă nu ți-ai da seama ca azi ai rolul principal în această  poveste din micul meu jurnal...
M-ai întrebat odată când voi scrie și despre tine. Uite că a venit momentul și nu știu dacă va fi unul de laudă.
  Chiar dacă ești cu cealaltă acum să nu crezi că ești cumva vre-un Gray mititel, un idol al sexului frumos.Ești doar  puțin frustrat, speriat și nesigur pe tine. De ce nesigur ? Pentru că ți-ai dorit ceva bun, dar te-ai mulțumit cu puținul ce ți l-ai ales din altă parte.
Să nu crezi că sunt naivă. Deloc. Nici nu am fost vreodată . Și chiar dacă am avut unele momente  de nesiguranță  în ceea ce spuneai au  fost pentru că tu mi le-ai oferit... Ar fi trebuit să știi un lucru, dragul meu : femeile simt când ceva e în neregulă ,după  cum spunea prietena mea , M , o femeie are al șaselea simț. Chiar dacă nu știm exact ce se întâmplă, dacă suntem bulversate sau avem vre-un dubiu,repede ne gândim la un scenariu. Nu suntem obsedate, nici posesive . Doar vrem să știm ceea ce oarecum ne neliniștește, pentru că sufletul nostru are multe camere nedescoperite.
 

Suntem exact ca niște pisici. Nu stăm în brațele voastre pentru că așa vreți voi , ci pentru că așa ne place nouă .  Și dacă ceva  nu ne convine , am plecat ... Finuț ... Cu pași drăgălași ...
    Nu sunt bleagă,deși uneori aș vrea să fiu, aș vrea să nu fi înțeles jocurile tale  murdare. Uneori mă mai visez femeia ta ,dar imediat  beau niște apă cu gheață și  îmi trece.
  M-ai văzut plângând când ai plecat ???
Da, sigur . Sunt patetică . Dar mai sunt și puternică. Sunt deșteaptă. Sunt frumoasă. Sunt și cu ochii albaștri.  Sunt femeie. Sunt eu .  Și sunt și șatenă.  Și nu îmi e rușine să zic asta .
  Ai fost bun la născocit promisiuni, la creat iluzii, la mințit . De fapt , suntem maeștri la dezamăgit oameni . Toți absolut .
Dar tu , în mod special .
Trebuia să zburăm acolo unde stelele străluceau până dimineața și să nu ne găsească nimeni. Niciodată. Nicicum .


Îți amintești, dragostea mea ce promisiuni frumoase ai făcut ? Acele promisiuni rostite la miez de noapte.
Dar pe acelea care mi le șopteai dimineața când îți fumai țigara ? Eu mi le amintesc  pe toate, sunet cu sunet... Însă nu vor deveni niciodată fapte ... Cel puțin  nu din partea ta ...
  Tocmai de asta în seara în care cerul are parte de măreața semilună , eu am ales sticla de vin , iar pe tine te-am lăsat la o parte .
Pentru totdeauna .

Ochii tăi dezvaluiau iadul , iar eu începeam să iubesc căldura din ce în ce mai mult .

Nici nu mai știu despre ce vorbeam ... Dar ceva îmi spune că tot despre el vroiam să scriu ... așa cum fac întotdeauna  ... Probabil aș putea vorbi o viață întreagă despre momentele pe care le-am petrecut împreună . Acele câteva momente  au fost nici mai mult , nici mai puțin decât întregul meu vis.
Ascultă ce îți zic !
Infinitul există . L-am privit de atâtea ori și nici măcar nu mi-am dat seama . L-am privit în zâmbetul , în ochii lui  .El există ,  prietene ! Există ! Și numai o femeie  ți-l poate arăta, iar tu numai unei femei i-l poți dezvălui .
 Să îți zic că m-ai prostit de cap e prea de tot , să las de la mine și să tac , iarăși nu e bine ..
Tu , dragă jurnalule, ascultă-mă și încearcă să îmi transformi gândurile în cuvinte ...
Cuvinte ce niciodată nu am putut să le zic din prostie , orgoliu și teamă ... Cuvinte ce trebuie să ajungă acolo unde le era locul lor demult timp iar acum stau prăfuite și aruncate câte unul prin toate colțurile  gri ale sufletului meu ...
  Ești drogul meu perfect ... Sunt dependentă de tine așa
cum  un fumător înrăit nu poate să lase țigara... Ciudată comparație , știu .. Ești substanța ce mă ține într-o  euforie totală de fericire și extaz atunci când e lângă mine și lipsa ei mă face să înnebunesc atunci când nu o mai am ...
Nu , nu am băut nimic  și nici nu am tras ceva pe nas... Sunt doar niște gânduri scrise spontan acu la 00:00 .
   Îți faci efectul într-o secundă mai ceva ca un pahar de vin vechi de 60 de ani .
Ochii tăi dezvăluie iadul , iar eu încep să iubesc căldura din ce în ce mai mult . Lasă-mă  să îi mai întâlnesc odată și jur că vei uita pentru câteva momente de tot absolut , așa cum și eu acu am uitat de tot și de toate și m-am afundat în aceste rânduri  și rânduri , scriind într-una după miezul nopții...
Uite : am greață , cearcăne și kile-n minus, de parcă atunci când ai plecat ai lăsat în mine-un virus ... Nu te-am rugat să pleci , poate nici nu ai vrut , eu am fost cea care a făcut lucrul ăsta . Eu am pus totul în bagaj și am dispărut , nu am fost deacord , dar am plecat . Știu că nici tu nu te vei întoarce , dar , dacă totuși o vei face , te rog să nu aduci cu tine și amintirile . Nu îmi aminti că te-am iubit de 100 de ori în 1000 de feluri . Nu mă face să mă pierd în brațe străine ca să uit atingerea mâinilor tale .
   Nu mă face să regret că nu pot să mă rup de tot ce ne leagă ...

Întoarce-te în ziua în care amândoi am ales să lăsăm totul și să fugim ... Unul într-o parte și unul într-alta ... Întoarce-te  în ziua în care am ales să pun orgoliul înaintea ta și a iubirii și dă-mă cu capul de pereți .
Am simțit nevoia să spun asta , că sunt nebună e puțin zis ... Vezi , încă există un loc în mine unde amprentele tale încă mai există , parfumul tău încă persistă iar vocea ta încă e un ecou în mintea mea . Acesta este locul în care o parte din tine va fi întotdeauna o parte din mine ..
Nu scriu aberații aici dar nici nu vreau să umplu pagina asta cu lucruri inutile și plictisitoare .
  Asta a fost totul , My Golden Boy , poate ar fi multe încă de zis sau poate nimic, poate va urma un nou articol , poate se va stopa aici .
Atât vreau doar , să fii fericit ,  extazul și nebunia mea .
    With Love .

Șterge-mă din telefonul tău !

Acolo unde eram pune o liniuță ... sau ... poate un semn de întrebare . Pentru toate întrebările la care nu mi-ai răspuns sau nu ai vrut să le auzi .
   Sau mai bine pune un punct, rămâne la discreția ta. Nu mai da întrebări căci nu au răspuns , nu îmi mai da sfaturi  dacă nu ți le cer , nu mai sunt în viața ta ... Eu te las , tu mă lași , recunoaște  că a venit acel moment care m-a făcut să renunț definitiv  la tine și la planurile noastre pentru o viață comună.
   Da , e adevărat .
Nu există oameni care să înlocuiască alți oameni . Nu există identitate între suflete și nici între sentimente . Iubim diferit , gândim diferit, și mai ales simțim diferit .
Șterge-mă din telefonul tău și chiar dacă printr-o întâmplare te-aș suna ,pune-l dracului să tacă . Să tacă frumos și îndelungat așa cum ai făcut tu luni de zile . Poate așa voi deveni un apel ratat , fără sunet , fără melodie .

 Drumurile noastre sunt diferite  .  Noi suntem diferiți . Însă , dacă vreodată  drumurile noastre  se vor intersecta să știi că am să mă apropii am să-ți întâlnesc privirea, și-am să-ți mulțumesc  pentru zâmbetul pe care îl am astăzi pe față și pentru lacrimile  care mi le-ai oferit drept cadou . Lacrimi ce le-am simțit pe obrajii fierbinți atunci când mergeam prin ploaie  .
 

Lacrimi și picături de ploaie ... Interesant , nu? Ploaie de lacrimi, ploaie de dor  , ploaie de jăratec . Am deschis ochii . Simțeam cum inima -mi este încărcată de stropii de ploaie . Cu grijă îmi curățau păcatele de pe suflet . Mergeam prin ploaie  și lacrimile mi se contopeau cu picături amare .
Alergam ... Te simțeam ...Te vroiam înapoi... Unde erai ??? Încotro ai dispărut ? Încotro te îndreptai ?
Vroiam să te văd ... vroiam să te ating și să îți vorbesc ... Încă te mai iubeam ... Îmi era dor de clipele trecute ...Îmi era dor de tine ...
   Șterge-mă din telefonul tău !
Nu doar pentru azi , pentru totdeauna , nu am ce să  mai caut acolo . Lasă un loc liber , fără nimic, un spațiu gol , necompletat .
Mi-ai fost cel mai bun profesor . M-ai învățat  că ultima greșeală e cea mai bună lecție . Îți mulțumesc că ai existat în viața mea . Fără tine nu ași fi știut cât sunt de puternică .
     Șterge-mă din viața TA !!!
                                                                                  Cu drag , Magda .

04.08.1993

Am decis ca acest articol să fie intitulat 04.08.1993, deoarece sunt nişte cifre destul de importante pentru mine şi ceilalţi care mă cunosc şi mă respectă ca persoană.Despre mine aşi putea să zic foarte multe lucruri...Cred că mi-ar trebui mult timp ca să mă analizez şi să ştiu cu adevărat ceea ce mă defineşte, pentru că până şi în ziua de azi, eu sunt persoana care nu se cunoaşte în întregime şi care învaţă zilnic de la ea lucruri noi...
Am 21 de ani, şi mă simt ca de 40. Am momente când nu mai ştiu cine sunt cu adevărat, şi ce nu înţeleg este, cum  am putut ajunge aici... Ce-am făcut  ?
  De vină sunt doar eu pentru că am deosebitul talent de a alege exact ceea ce îmi face rău .Mă întreb des de ce ?
SIMPLU .
Pentru că îmi place asta . Ador să învăţ din propriile greşeli, nu din ce văd la alţii .
Nu sunt femeia ideală . Ştiu asta destul de bine .Sunt încăpăţânată şi capricioasă ,dar nu într-un mod neplăcut ... Visez mult , vorbesc la fel de mult .Mă îndrăgostesc rar ,iar atunci când o fac , e intens .Atât de intens, încât câteodată mă doare propria-mi îndrăgosteală. Nu cer nimic ,decât 1 gram de atenţie. Să ştiu  că se gândeşte la mine într-un moment al zilei . Nu cred că sunt pretenţioasă la acest capitol . Chiar nu e prea mult .
În unele momente sunt femeie, în altele mă transform într-o copilă teribilă de naivă.
   Îmi place să îmi beau cafeaua amară . Foarte amară . Dar cu o prajitură extrem de dulce. Pentru că aşa sunt eu , am preferinţe diferite la fel cum sunt polurile opuse. Vreau un tatuaj dar niciodată nu voi îndrăzni să mi-l fac. Vreau să conduc un motor, vreau să stau pe acoperişul unui bloc de 42   etaje măcar câte 15 min în fiecare seară ... Îmi conduc viaţa aşa cum vreau eu , aşa  cum îmi place şi pretind să nu fiu judecată greşit.  Ba chiar deloc .
Mă pun în pat târziu , când toată lumea doarme. Asta pentru că îmi place liniştea nopţii. Dimineaţa mereu mai stau jumate de oră în pat după ce sună alarma...
Iubesc copiii. Atât de mult încât uneori mă pierd printre ei . Niciodată nu mă pot abţine să nu le zâmbesc .
   Eu sunt femeie ! Eu iubesc . Eu ştiu să ofer dar şi să cer în acelaşi timp . Vreau atenţie şi grijă , dar şi siguranţa zilei de mâine . Îmi plac complimentele şi discuţiile sincere . Ador gesturile de atenţie şi muzica bună . Şi tortă , şi ciocolată . Mersul pe jos şi cu maşina . Adrenalina şi viteza o am în sânge , cred că e moştenire de la tata . Ceva dulce pe la 2 noaptea şi linişte în plină zi . Am întotdeauna ceva de spus . Am devenit femeie în momentul în care am trecut prin infernul pasiunilor mele . Niciodată nu pot şti ce se ascunde în inima mea pentru că am feluri atât de multe şi frumoase. Sau mai puţin frumoase ..  :)

Sunt orgolioasă . Sunt puternică dar şi fricoasă  . Lupt pentru ce e al meu până în pânzele dar abandonez totul într-o secundă dacă văd că nu se merită . Nu există om mai complicat ca mine ... Mă trezesc cu zâmbetul pe faţă şi adorm cu lacrimi pe obraz. Mă simt fericită şi în secunda următoare optimismul din sufletul meu este înlocuit de un nor pesimist .
Acum râd .
Peste puţin timp plâng .Îmi e dor . Merg înainte . Sunt supărată . Iert . Destul de rar . Am dreptate . Poate am greşit . Sunt persoana dubiilor . Sunt persoana complexelor . Sunt persoana slăbiciunilor . Sunt persoana momentului . Deseori ştiu că pot , alteori abia mă ridic din pat dimineaţa ...
Sufletul îmi este confuz , răbdarea îmi este în două culori .
    Mă privesc în oglindă şi ştiu că sunt complicată .
Complicată când mă îmbrac , complicată când sper , complicată când iubesc , complicată când sunt nervoasă , complicată când lucrurile îmi ies pe dos ...
Nu încerca să afirmi că mă cunoşti ... Nici eu nu îmi înţeleg miile de stări pe care le am , dar ştiu ce pot ,ştiu de ce sunt capabilă .
Ţintesc spre lună ,dacă nu voi reuşi , măcar voi ajunge printre stele .