Spune-mi povestea despre soarele care iubeşte luna atât de mult încât el moare în fiecare noapte pentru a o vedea din nou strălucind.

Dragul meu jurnal...Am cam uitat unul de altul.Poate că au fost prea multe şi nu am reuşit să îţi zic chiar totul ...Astazi însă am revenit din nou la tine cu drag pentru a aşterne din nou gândurile ce le-am ţinut în mine atâta amar de vreme. Ştii că sunt o fiinţă plină de temeri ,atât de sensibilă când e singură şi totuşi gata să facă faţă la toţi când e în mulţime. Ştii că iubesc ca nebuna dar în acelaşi timp ştiu să ofer dar să şi cer...Mai ştii că vreau atenţie şi grijă dar siguranţa zilei de mâine.Ştii că întotdeauna am ceva de spus chiar dacă nu tot timpul e corect.Poate că şi sufer dar cred că o fac într-un mod frumos şi finuţ pentru că toate astea mă duc cu gândul la el.Unicul,inegalabilul,puternicul şi atrăgătorul EL...Omul care a dat toţi fluturii la o parte şi a creat adevărate artificii.Cel care ştie să mă citească perfect şi să mă vadă exact aşa cum sunt eu...

Nu sunt perfectă,faţă de celelalte am nenumărate defecte. Nu încerc să le repar şi asta nu îţi place.Te superi ,te agiţi dar ştii că asta e ceea ce mă defineşte...Ai observat că anume asta îmi conturează caracterul..Şi îţi place, te atrage dar îţi dă şi stări de nervozitate pe care nu le înţelegi.Poate că deseori sunt rebelă ,de multe ori mă încăpăţânez şi îţi cer să faci lucrurile aşa cum vreau eu.Dar apoi te privesc şi îţi văd cealaltă latura, aia caldă şi cuminte. Te privesc cum îmi răspunzi într-un mod calm şi înţeleg că poate ai dreptate.Nu sunt superbă,ştiu că deseori mă trezesc cu oboseala aşternută pe chipul meu dar te privesc şi zâmbesc.Ştiu că pentru tine sunt frumoasă în felul meu deşi eu văd în mine mii de defecte săritoare la ochi,tu mă priveşti atent ştiind că sunt fata ta...perfectă şi cu părul ciufulit.Ştiu că îţi place să mă vezi împletită sau cu părul lăsat atent pe spate...Nu sunt calmă,sunt o furtună care a sosit pe tărâmul sufletului tău şi a răscolit nenumărate sentimente.Realizez că deseori sunt prea zbuciumată,încerc să rezolv multe într-un timp atât de scurt,încerc să spun sentimentelor pe nume deşi uneori îmi este mult prea greu.El e cel căruia îi este frică să nu-mi greşească,cu toate că e un lucru firesc.A simţit să îmi spună temerile şi aşteptările lui,iar asta înseamnă încredere.Faţă de el am învăţat să am răbdare.Nici nu ştii cât de multă ,micul meu jurnal.Am învăţat să nu îmi fie frică de riscurile pe care trebuie să le fac.Deşi uneori se întâmplă să plâng.Din cauza situaţiilor dificile,din lipsa lui,de faptul că îmi e frică să nu-l dezamăgesc.E adevărat că atunci când o femeie se îndrăgosteşte îşi pierde minţile,mai ales dacă e genul ăla de dragoste oarbă şi nebună ,atât de mult dorită.Toate dorinţele,planurile şi gândurile sunt un tot întreg şi culmea,acest întreg este EL.Ştiu că altcineva mai bun nu există şi atât. 

Şi mai ştiu că tot ce-mi lipseşte mie,ai tu.Tot ce n-ai tu,am eu.Ştiu că tu mă faci să râd când îmi vine să plâng,eu te fac să alergi când ai vrea să baţi pasul pe loc,tu mă faci să rămân când aş vrea să plec,tu cu parfumul tău,cu răbdarea ta deranjant de liniştitoare şi îmbrăţişările tale imprimate în piele.
Tu duci totul spre nebunie şi apogeu,aş mai zice atât de multe dar cred că nu îmi mai încape pe această pagină...Ştii că îmi eşti alături mereu , în gând ,în suflet peste tot...Ştiu că uneori nu zici multe lucruri doar ca să nu mă faci nemulţumită şi să fiu supărată,şi mai ştiu că de multe ori merit să o iau în scăfârlie pentru comportamentul nedeacvat de copilă ce îl am..şi oricum ,tu eşti acolo pentru mine şi eu pentru tine şi nimeni nu poate schimba asta. #Niciodată