miercuri, 8 iulie 2015

Am investit moral într-un nemernic. -Nemernic ? Deci n-ai pe cine plânge.


Am investit moral într-un nemernic.
-Nemernic ? Deci , n-ai pe cine plânge .
Ei bine , prietenul meu, despre tine vorbesc și ai fi cam fraier dacă nu ți-ai da seama ca azi ai rolul principal în această  poveste din micul meu jurnal...
M-ai întrebat odată când voi scrie și despre tine. Uite că a venit momentul și nu știu dacă va fi unul de laudă.
  Chiar dacă ești cu cealaltă acum să nu crezi că ești cumva vre-un Gray mititel, un idol al sexului frumos.Ești doar  puțin frustrat, speriat și nesigur pe tine. De ce nesigur ? Pentru că ți-ai dorit ceva bun, dar te-ai mulțumit cu puținul ce ți l-ai ales din altă parte.
Să nu crezi că sunt naivă. Deloc. Nici nu am fost vreodată . Și chiar dacă am avut unele momente  de nesiguranță  în ceea ce spuneai au  fost pentru că tu mi le-ai oferit... Ar fi trebuit să știi un lucru, dragul meu : femeile simt când ceva e în neregulă ,după  cum spunea prietena mea , M , o femeie are al șaselea simț. Chiar dacă nu știm exact ce se întâmplă, dacă suntem bulversate sau avem vre-un dubiu,repede ne gândim la un scenariu. Nu suntem obsedate, nici posesive . Doar vrem să știm ceea ce oarecum ne neliniștește, pentru că sufletul nostru are multe camere nedescoperite.
 

Suntem exact ca niște pisici. Nu stăm în brațele voastre pentru că așa vreți voi , ci pentru că așa ne place nouă .  Și dacă ceva  nu ne convine , am plecat ... Finuț ... Cu pași drăgălași ...
    Nu sunt bleagă,deși uneori aș vrea să fiu, aș vrea să nu fi înțeles jocurile tale  murdare. Uneori mă mai visez femeia ta ,dar imediat  beau niște apă cu gheață și  îmi trece.
  M-ai văzut plângând când ai plecat ???
Da, sigur . Sunt patetică . Dar mai sunt și puternică. Sunt deșteaptă. Sunt frumoasă. Sunt și cu ochii albaștri.  Sunt femeie. Sunt eu .  Și sunt și șatenă.  Și nu îmi e rușine să zic asta .
  Ai fost bun la născocit promisiuni, la creat iluzii, la mințit . De fapt , suntem maeștri la dezamăgit oameni . Toți absolut .
Dar tu , în mod special .
Trebuia să zburăm acolo unde stelele străluceau până dimineața și să nu ne găsească nimeni. Niciodată. Nicicum .


Îți amintești, dragostea mea ce promisiuni frumoase ai făcut ? Acele promisiuni rostite la miez de noapte.
Dar pe acelea care mi le șopteai dimineața când îți fumai țigara ? Eu mi le amintesc  pe toate, sunet cu sunet... Însă nu vor deveni niciodată fapte ... Cel puțin  nu din partea ta ...
  Tocmai de asta în seara în care cerul are parte de măreața semilună , eu am ales sticla de vin , iar pe tine te-am lăsat la o parte .
Pentru totdeauna .